Imagineaza-ti un cuplu de 27-28 de ani. Se trezesc dimineata unul langa altul, in apartamentul lui inchiriat unde tocmai si-au tras-o. Se vad de cateva zile, dar nici unu nu vrea o relatie: el o place, dar nu stie daca o va place intotdeuna si ii e frica de o obligatie. Ea nu se poate decide pe care dintre cei 3 cu care si-o trage il place mai mult.
El se duce cu metroul la multinationala unde isi foloseste diploma de inginer sa faca suport tehnic pentru o gramada de orci care nu stiu sa aprinda un monitor. Isi pierde toata ziua citind bloguri, ascultand muzica sau uitandu-se la trailere. Nu-si uraste neaparat locul de munca dar simte un gust de voma in gura de fiecare data cand e acolo. Isi face planuri sa plece sa munceasca in strainatate sau poate sa mai faca o facultate.
Ea lucreaza ca economista pe la vreo firma, unde vorbeste pe messenger cu prietenele ei si o cam doare-n cur de munca pe care o face pentru ca oricum are de gand sa-si dea demisia...de vreun an de zile. Isi cumpara sandale sau posete cat jumate din chirie dupa care ii pare imediat rau.
El duce pana la urma ziua la bun sfarsit, dupa care se intalneste cu prietenii printr-un bar sau acasa la careva, beau, glumesc si isi fac planuri pe care probabil n-o sa le realizeze niciodata. Cand se intoarce acasa, se intreaba de ce se simte atat de sec in prezenta lor, dar e fericit ca macar nu e complet singur.
Ea se duce la apartamentul pe care il imparte cu inca 3 colege si isi petrece urmatoarele cateva ore pe site-uri cu barfe despre celebritati sau uitandu-se la pozele de pe hi5 ale unor vechi prietene. Se uita la acele poze cu prietenele ei fericite alaturi de bebelusi si soti, judecandu-le si in acelasi timp inghitind in sec si gandindu-se: "Ele cum au reusit?"
Pana la urma, amandoi adorm, tarziu si singuri, fiecare neintelegand ce e in neregula cu ei.
Se numeste criza de la sfertul vietii(cititi si articolul asta) si este caracteristica tinerilor intre 24-25 de ani pana la 30-35, care vin din clasa mijlocie, sunt educati si de obicei traiesc la oras. Daca faceti parte din aceasta categorie, sigur va identificati macar cu cateva din caracteristicile cuplului de mai sus. Indecizie, izolare, confuzie si anxietate in legatura cu munca, relatiile si simtul directiei, sunt senzatii pe care toti le simtim cand trecem prin aceasta perioada.
Parintii nostrii, cand au ajuns la varsta asta, erau ingraditi de restrangerile sociale ale acelor vremuri: sa se insoare, sa cumpere o casa si sa faca copii. Asta era status quo-ul atunci. Dar lucrurile incep sa se schimbe. Acum, cine suntem si ce facem depinde in totalitate de noi, nelegati de structuri ca familia, clasele sociale si comunitatile locale. Ne trezim fata in fata cu atatea posibilitati pe care le ofera stilul acesta de viata modern incat ne simtim pierduti. E o sabie cu doua taisuri. Nu putem lua o decizie pentru ca nu stim ce vrem, nu stim ce vrem pentru ca nu stim cine suntem si in fine, nu stim cine suntem pentru ca ne este permis sa fim cine vrem.
A avea prea mult - tinerete, abilitate, independenta - poate fi cel mai rau lucru. Ce ramane totusi, este posbilitatea ca acesti ani plini de anxietate si fara directie sa fie recuperati. Sa te maturizezi poate fi goarte greu, dar in final, castigurile intrec pierderile. Intr-un cuvant, trebuie sa ne maturizam in pula mea o data.
